Cimitirul vesel de la Sapanta este un loc inedit, in care moartea este tratata cu umor. Cruciile colorate, in care predomina albastrul au un mesaj satiric despre cel care isi duce somnul de veci acolo.
am avut si eu o postare la Miercurea fara cuvinte cu fotografii facute la Sapanta...bine...nu sunt atat de reusite ca ale tale :) mie nu mi se pare nimic vesel acolo...e adevarat...albastrul acela e un pic de altceva pe langa textele simple si haioase-unele dintre ele... este inedit...dar nu vesel...cel putin eu asa il percep...
Elina nici mie nu mi se pare tocmai vesel, mai degraba un mod de a privi moartea cu detasare, ca ceva de care oricum nu scapi. Nici fotografiile mele nu sunt tocmai reusite, am fost acolo intr-o zi mohorata de decembrie, nu aveam chef de nimic poate doar de niste palinca ca sa ma incalzesc.
Ai dreptate Azucena, moartea este privita cu detasare, in niciun caz cu veselie. Romanul se pricepe foarte bine la a face haz de necaz. Poate, totusi, s-a mostenit ceva si din atitudinea dacica de a privi moartea cu veselie, ca o trecere de la cele trecatoare la cele vesnice. Nu stiu ce sa zic...
Multumesc Alice si bine ai venit pe blogul meu
RăspundețiȘtergeream avut si eu o postare la Miercurea fara cuvinte cu fotografii facute la Sapanta...bine...nu sunt atat de reusite ca ale tale :)
RăspundețiȘtergeremie nu mi se pare nimic vesel acolo...e adevarat...albastrul acela e un pic de altceva pe langa textele simple si haioase-unele dintre ele...
este inedit...dar nu vesel...cel putin eu asa il percep...
E interesant sa privesti moartea cu detasare sau chiar cu umor ,asta face ca gandul la moarte sa fie mai senin .
RăspundețiȘtergereElina nici mie nu mi se pare tocmai vesel, mai degraba un mod de a privi moartea cu detasare, ca ceva de care oricum nu scapi. Nici fotografiile mele nu sunt tocmai reusite, am fost acolo intr-o zi mohorata de decembrie, nu aveam chef de nimic poate doar de niste palinca ca sa ma incalzesc.
RăspundețiȘtergereAi dreptate Azucena, moartea este privita cu detasare, in niciun caz cu veselie. Romanul se pricepe foarte bine la a face haz de necaz. Poate, totusi, s-a mostenit ceva si din atitudinea dacica de a privi moartea cu veselie, ca o trecere de la cele trecatoare la cele vesnice. Nu stiu ce sa zic...
RăspundețiȘtergere